Vinerea trebuie sa fie o zi mai frumoasa. Cel putin d ecand s-a inventtat munca pentru altcineva, in schimbul banilor. Dar vremea nu tine cont ca azi e vineri. Nicio alturare de stele, nicio pozitie a soarelui pe cer, niciun semn din natura pe care batrani necunoscuti l-ar fi transformat in superstitie, nu e nimic care sa strige: e vineri! desigur, si zilele saptamanii sunt rodul unei conventii sociale, ceea ce denota lipsa lor de naturalete.
Tocmai acum mi-am dat seama, scriind ce am scris mai sus, ca naturaletea vine, asa cum ii spune si numele, de la natural. Naturaletea, nu este, asa cum o vad ochii nostrii incarcati cu lentile si filtre sociale, lipsa de falsitate sau altceva.. Am ajuns atat de departe incat incepem sa deformam termeni vechi de cand lumea si... cuvantul. Taranii de acum cativa zeci de ani, in simplitatea lor, nu incercau niciodata sa para muult mai bogati, mai destepti, sau altfel decat sunt. Deisgur, aveau si ei glumele lor, dorintele lor, dar ce vreau sa spun e ca din toate astea nu isi cladeau existenta, asa cum se intampla in zilele noastre. De unde o indepartare asa puternica de la natural...
in toate disputele am fost adepta conventiilor sociale, si le-am sustinut, gandind ca fara ele Sodoma si Gomora ar fi uitate fata de ce ar putea sa se intample. E drept ca natura umana nu e dreapta, nu e buna, desi, acum ma gandesc, cand un pusti de 3 ani, cu o frunza uscata in mana incearca sa se apropie de banca pe care stau si canta ta-ta-ta, ca poate totusi, natura umana e buna. Copii sunt buni si pot sa fie atata de buni si de naivi asa cum sunt crescuti... o data ce se maturizeaza toata inocenta asta li se altereaza doar in contact cu interdictii, pericole, amenintari sau pentru ca ceilalti nu sunt la fel ca ei.
Mi-a ramas in minte ce scria pe un panou de la Ikea, despre suedezi, care sunt niste oameni liberi, care pot cutreiera pamanturile altora pentur a admira natura, pentru ca, asa cum scria la inceputul paragrafului, suedezii au o relatie foarte stransa cu natura.
PS: Gabita, baietelul cu ta-ta-ta, a plecat spre casa cu bunicul lui care de-abia acum a observat ca nepotul lui stransese cateva frunze. Frunze pe care, desigur, le-a aruncat, desi cel mic striga sa nu-i arunce punga pentru ca „am frunze in eaaaaaaa!”
Daca oamenii sunt tot mai invadati de betoane, nonculori si materiale atat de straine, de ce uita sa se bucure de faramele de natura, natural, naturalete, pe care le mai au in jur?!
Ioana Malancu (jovana212)
Comentarii